Filozofia de predare
Pe parcursul anilor mei de școală am avut norocul de a avea o mulțime de profesori interesați de colectivul de elevi, dedicați spre a transmite cât mai multe elevilor și ca aceștia să rețină cât mai multe informații, rabdători în explicațiile lor pentru ca toți elevii să înțeleagă cât mai multe și pasionați de meseria lor. De asemenea, legat de profesorii de sport pe care i-am avut, și aceștia erau entuziasmați de profesia lor, puțin severi pentru a ne face să fim disciplinați și să lucrăm la orele lor, răbdători și cu caractere extraordinare. De la ei, împreună cu pasiunea mea pentru sport, a venit dorința de a deveni profesor.
Dorința mea, ca viitor profesor, este de a încerca să fac cât mai plăcut sportul pentru toți elevii, acesta fiind foarte important pentru sănătatea și starea lor de bine. În ziua de azi este dificil de a capta atenția și a activa dorința copiilor de a face ceva, și mai ales de a-i scoate cu ochii din telefoane. Este nevoie de a se întrepătrunde stilurile clasice de predare și exercițiile de care mulți s-au plictisit cu noi moduri de înglobare a acestora în jocuri, povești, concursuri, pentru a crește motivația elevilor.
Meseria de profesor este una foarte importantă, deoarece aceștia dezvoltă și educă viitoarele generații de copii. Dorința mea este de a educa copiii nu numai strict pe partea de efectuare a anumitor exerciții sau a regulilor unor jocuri, ci să dezvolt și o linie de comunicare bazată pe respect, empatie, dorință de cunoaștere și dezvoltare prin care să împărtășesc elevilor și cunoștințe legate de alte sporturi care nu sunt practicate în școli, despre comportamentul adecvat. Pe lângă acestea, îmi doresc să cresc și spiritul de compețiție al elevilor, să îi fac să îsi dorească mai mult și să lupte pentru a obține ce își doresc.
Copiii sunt unici, fiecare având alte pasiuni și dorințe, iar profesorul trebuie să știe când să se impună și când să se mai muleze după copii. Îmi doresc să ajung să am un echilibru între acestea două, pentru a mă ajuta să mă apropii de copii, să le stârnesc curiozitatea și plăcerea pentru mișcare și să reușesc să îi fac să rămână cu cât mai multe informații legate de exercițiile și jocurile de bază, care le vor servi pe tot parcursul vieții lor. Iar dacă aș reuși să le inspir câtorva elevi pe tot parcursul carierei ce mi-a fost și mie transmis de profesorii de sport, ar fi un lucru extraordinar.
